Domnul i S’a ar[tat dup[ ]nviere (1 Co 15, 7), iar din relat[rile lui Eusebiu de Cezareea mai cunoa\tem c[ el a fost primul episcop (\i singurul apostol care a ]ndeplinit \i aceast[ func@ie). }mpreun[ cu Sf_nta Fecioar[ \i cu ceilal@i apostoli a\teapt[ pogor_rea Sf_ntului Duh, prime\te ]n\tiin@area lui Petru c[ acesta fusese eliberat din ]nchisoare, este vizitat de Pavel ]ndat[ dup[ convertire \i ]nc[ o dat[ c_nd acesta vine pentru ultima oar[ la Ierusalim; Pavel ]l nume\te „st_lp al Bisericii” (Ga 2, 9). De la Iosif Flaviu \tim c[ ]n anul 62 a fost condamnat la moarte prin lapidare de c[tre arhiereul iudeu Annanas; constat_nd c[ nu murise sub ploaia de pietre, unul din executori i-a spart capul cu un ciomag.
	Scris[ ]ntre anii 57 \i 62 ]ntr’o limb[ greac[ destul de corect[ \i controlat[, opera pare s[-i apar@in[ mai pu@in genului epistolar c_t unui florilegiu de ]n@elepciune biblic[ \i evanghelic[, din care nu poate fi trecut cu vederea accentul asupra faptelor bune ca o condi@ie a m_ntuirii.
	Epistolele 1 \i 2 Petru. Autorul acestora e at_t de cunoscut, ]nc_t nu are nevoie de o prezentare elaborat[. El se nume\te pe sine „Petru, apostol al lui Iisus Hristos” (1 Ptr 1, 1), precum \i „rob \i apostol al lui Iisus Hristos” (2 Ptr 1, 1), cel ce se numise mai ]nainte Chefa \i a fost apoi chemat astfel de c[tre Domnul }nsu\i.
	Limba greac[, mai mult dec_t corect[ a Epistolelor, de o foarte bun[ calitate ]n opinia eleni\tilor, exclude putin@a ca ele s[ fi fost scrise de un fiu al Galileii, dar adev[rul este m[rturisit de ]nsu\i Petru, ]n sensul c[ el s’a folosit de bunele servicii ale unui secretar, anume Silvan (1 Ptr 5, 12), care este una \i aceea\i persoan[ cu Sila cel men@ionat cu acest nume ]n multe locuri din Faptele Apostolilor, ]nso@itor \i colaborator al Sf_ntului Apostol Pavel ]n cea de a doua c[l[torie misionar[.